Alone

Era singura.

Mergea singura pe o strada pustie, auzind doar sunetul pasilor ei si vantul ce sufla printre picaturile de ploaie.

era ciudat.

O fata simpla cu un chip asa de inocent , plimbandu-se intr-o noapte , in timpul unei ploi de vara , dar una mai rece, plangand , dar zambind printre lacrimi.

Desi era coplesita de durere , zambetul era adus de speranta .Aceeasi speranta care se citea si in ochii ei , acei ochi mari si de un amestec de culori dintre care , in intuneric, ieseau in evidenta ca fiind niste ochi caprui si cu putin de verde.

Ce cauta acea fata acolo?... nu stim.

Era trista, se simtea singura si avea nevoie de acel "EL" pe care il visa in fiecare seara.. si doar printr-un vis..o facea sa se simta implinita , o facea sa il iubeasca. Nu stia daca "EL" exista . Daca era la cativa pasi mai incolo.. pe strada pe care era , daca era pe alta strada , daca era in alt oras, in alta tara .. sau daca era doar in vis.

Pasea incet cu miscari firave ale picioarelor ei perfect de lungi , ce abia se observau prin rochia ei alba .

Cu fiecare pas se simtea sufocata de oboseala. Pas cu pas incepea sa cedeze, pana cand intr-un loc nesemnificativ a cazut . Era singura , inconstienta , pe o strada plina de pericole.

O rasuflare calda ii dezgheata obrazul palid si plouat. Deschide ochii si vede acei ochi albastri , pe care ii cunostea destul de bine. Ii era frica sa schimbe privirea … Daca nu era el?

A ramas cu privirea inghetata in ochii lui, pana cand ii aude vocea . Nu mai era pic de teama. El era .

Era cea mai fericita , acum zambetul larg de pe chipul ei era din dragoste , dragostea pentru baiatul din vis.

A ridicat-o , a luat-o in brate , si a incalzit-o cu un sarut. Fara nici o vorba a condus-o spre o casa ce parca ii astepta. Era atat de frumoasa. O casa mica si alba . Si camera de zi era imbracata in alb. Totul era alb , pana si rochia ei.

Nici un cuvant. Vorbeau prin saruturi. Bretelele de la rochia ei alunecau , si unul cate unul nasturii de la camasa lui zburau. Totul era plin de pasiune .

Acel alb in exces ce o inconjoara provoca o lumina orbitoare. Avea ochii inlacrimati. La fiecare clipire cate o lacrima aluneca pe obrazul ei. Nu il mai vedea , nu il mai auzea , nu il mai simtea.

Ii era frica , ii era frig , dar zambea . A deschis ochii si a vazut lumina soarelui ce o orbea. Era pe strada, era uda , era singura .

Daca ai parul lung vii cu mine. Daca nu iti dau jet.
Ca sa te plec tre sa ai parul mare.


Frate , chiar nu puteti sa intelegeti?! Sunt ca orice fata.. imi place frumosul. (adica, ca si majoritatea fetelor).
Dupa parerea mea, majoritatea baietilor cu parul lung sunt buni..Majoritatea, nu toti.
Cam de la inceputul verii.. apoape toti cei care ma cunosc cred ca am o obsesie .si imediat cum vad un baiat cu parul mare ar trebuii sa sar pe el. Frate, ganditi?
Baietii sunt frumosi in felul lor . Unora le sta bine cu parul scurt .. iar daca si-l lasa mare.. au stricat tot aspectul. Unora le sta bine cu parul lung , iar daca s-au tuns.. vai de ei. Iar celor care sunt mai 'norocosi' le sta bine si asa si asa.
Si asta nu numai la baieti. Si la fete e cam la fel. Vezi o fata cu parul lung , foarte frumoasa , daca se tunde nu e garantat sa ii stea la fel de bine. Sau o fata cu parul scurt , care si-l lasa mare, nu are de unde sa stie k va arata minunat. Dar ce sa le ceri baietilor din ziua de azi care apreciaza o fata prin "cur" si "tate" ?
Iar la ei fraza "imi place cum gandesti" = " imi plac sanii tai mari"
Asa cum fac asta pot sa interpreteze o fraza, o parere in felul lor si sa o pastreze , fara sa accepte o explicatie si sa isi schimbe opinia...
Right?